În cadrul campaniei „Istorii din Cămin,” am primit o poveste care își are originea în căminul CEEA „Ștefan Neaga”, o persoană anonimă (o vom numi în continuare Ion) ne-a împărtășit experiența frustrantă și plină de neînțelegeri trăită zi de zi. Considerăm această mărturie o reflecție a problemelor de structură cât și atitudinile de control care par să domine viața din cămin, fără a respecta nevoile și realitățile studenților.
Ion povestește despre restricții care îi afectează rutina zilnică. „ Situație: te trezești la 6, ai ore la 13:30, vii in colegiu ca să exersezi și doamna responsabilă de chei îți spune ca nu sunt cabinete de exersat. Concluzie: am plătit pentru cămin ca cineva sa îmi spună când pot sta în el și când nu. Și nu avem nevoie să stea ca jandarmii, pentru că suntem oameni maturi și ne asumăm toate deciziile.” explică. El continuă să descrie cum e trezit dis-de-dimineață pentru a ajunge la colegiu, doar pentru a afla că nu sunt săli disponibile pentru a exersa. Această neînțelegere între administrație și studenți creează o tensiune constantă, lipsită de empatie pentru cei care sunt maturi și capabili să-și gestioneze timpul.
Condițiile din cămin contribuie și ele la o atmosferă mai puțin prietenoasă. De exemplu, lumina se stinge la ora 23:00, indiferent de nevoile studenților, iar mobilarea camerei este strict impusă. Mutarea paturilor, de exemplu, pentru a crea un spațiu mai convenabil, este interzisă deoarece ar „murdări pereții”. „ Nu avem voie să mutăm paturile aşa cum ne este comod, lângă perete, deoarece „se depune murdărie sub paturi şi murdărim pereții”. Din cauza poziționării incomode este foarte puțin spațiu în cameră și dacă schimbi ajungi să fii mustrat. Consider că este o interzicere fără sens și „disciplina” nu o obții cu poziționarea unui pat.,” spune el, observând că asemenea reguli nu duc la disciplină, ci doar sporesc sentimentul de presiune.
Raportul dintre personalul administrativ și studenți pare să fie unul tensionat, iar Ion mărturisește că această atitudine impusă cu strictețe creează mai mult frică decât respect. În viziunea lui, un cămin ideal ar însemna o colaborare bazată pe respect reciproc și o mai bună comunicare cu administrația.
Deși raportul preț-condiții este considerat „cât de cât ok,” studentul ar alege chiria, dacă ar avea ocazia de a se întoarce în timp și de a-și reevalua decizia de a locui în cămin.
Aceasta este doar o poveste dintre multe altele care ne comunică despre nevoia de a aduce schimbări reale în căminele studențești, astfel încât ele să devină locuri unde tinerii se simt susținuți și respectați, iar noi vom face vizibile și alte istorii de acest gen.
Acest material este realizat în cadrul campaniei ‘‘Istorii din Cămin’’, realizată de Consiliul Național al Tineretului în colaborare cu Alianța Studenților din Moldova și are ca scop conștientizarea situației studenților care trăiesc în căminele instituțiilor de învățământ din Republica Moldova.